alexandru santu

Noua Dreaptã condamna actiunile provocatoare si iresponsabile ale celor câtiva politicieni care pretind cã apãrã drepturile minoritãtii maghiare. Prin amplasarea deja celebrului panou la intrarea in judetul Covasna, acestia nu au reusit sã delimiteze niciun teritoriu, ci doar sã atragã atentia unei tãri întregi asupra pericolului separatist.

Acest gest, venit in urma simulacrului de referendum pentru autonomia „tinutului secuiesc”, ar fi trebuit sanctionat prompt de autoritãtile in slujba Constituþiei. Acestea n-au fãcut insa nimic, arãtând cã separarea asa-zisului „tinut secuiesc” este toleratã. Reprezentantii Ministerului Internelor si Reformei Administrative nu au reactionat sub nicio formã, cu toate cã autorul moral al acestei provocãri, Consiliul Judeþean Covasna, se aflã în „ograda” lor.

În replicã la actiunile iredentiste, Noua Dreaptã va organiza în întreaga tarã o amplã campanie de avertizare asupra pericolului separatist maghiar. Toti cei care doresc sa participe la acesta campanie sunt rugati sa ne contacteze la info@nouadreapta.org sau la telefoanele disponibile la sectiunea Contact.

Biroul de Presa al Noii Drepte

La inceputul lunii august, o delegatie a filialei Noua Dreapta Timisoara, condusa de liderul Goran Mrakici, a primit vizita camarazilor si prietenilor slovaci de la Slovenska Pospolitost. Delegatia slovaca a fost condusa de liderul organizatiei, Ivan Sykora, in urma discutiilor bilaterale consolidandu-se bazele colaborarii viitoare dintre nationalistii romani si slovaci. S-au trasat si obiectivele unor demersuri comune care vizeaza: combaterea separatismului maghiar in Slovacia si Romania, condamnarea publica a persoanelor care au colaborat cu fostele regimuri comuniste si care actioneaza impotriva intereselor nationale si in prezent si, nu in ultimul rand, lansarea unui apel catre Biserica pentru a fi excomunicati toti politicienii din Romania si Slovacia care promoveaza avortul si homosexualitatea.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (ICCR) a depus o sesizare la parchetul militar de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie împotriva unui fost ofiţer de securitate, colonelul în rezervă Gheorghe Enoiu.

“Măcelarul de la interne”, cum era supranumit, este acuzat de crime împotriva umanităţii.

Singurul obstacol în calea judecării fostului ofiţer de securitate este prescrierea faptei.

Şeful departamentului de investigaţii speciale al ICCR, Andrei Muraru, spune însă că săvârşirea faptelor în formă continuă şi circumstanţele agravente constituie motive pentru ca procesul să aibă totuşi loc.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a anexat la sesizare o serie de documente, precum şi mărturiile a zeci de victime.

Mărturii

“Anchetele făcute de Enoiu însemnau insulte, bătaie, jigniri şi ameninţări. Ameninţări că “eu îţi dau pedeapsa, nu-ţi dă justiţia pedeapsa”. Îmi aduc aminte că odată, la o anchetă, mi-a tras un pumn atât de puternic că mi-a sărit o măsea. Toţi băieţii de la noi au fost chinuiţi zdravăn de tot”, spune Anastasia Iorgulescu.

“Mi-a spus: “eşti singura persoană, de 20 de ani de când sunt eu anchetator, care mi-a făcut viaţa amară. Am să ţi-o plătesc şi ai să mă ţii minte toată viaţa ta”. Şi aşa a fost”, îşi aminteşte Anastasia Iorgulescu, una dintre victimele colonelului Gheorghe Enoiu, condamnată la închisoare pe viaţă în lotul Lugojanu.

Cel poreclit “Măcelarul de la Interne”, scrie în plângerea penală depusă de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, era renumit pentru practicile deosebit de brutale de tortură, de la izolare, la bătaia la tălpi, pe capre, cu sacul de nisip, de la supunerea la umilinţe, la tortura psihologică.

De toate aceste practici îşi aminteşte azi doamna Iorgulescu, care mai rememorează un eveniment, după 1989, când a avut ocazia să dea ochi în ochi cu cel pe care-l numeşte propriul călău.

Eu eram în prima bancă şi el în ultima, şi stând cu spatele, l-am întrebat: domnul căpitan Enoiu, că eu vă cunosc de căpitan, nu de general, spuneţi-mi şi mie ce simţeaţi – şi i-am arătat capul şi inima – când ne băteaţi de ne trezeaţi cu apă? Şi a spus: “Noi v-am bătut? Niciodată!”

Şaptezeci de martori

Doamna Anastasia Iorgulescu spune că ar fi gata să depună mărturie în eventualitatea unui proces împotriva lui Gheorghe Enoiu, la fel ca alte 70 de persoane.

“Nu pot să urăsc. Eu îl iubesc pe Dumnezeu foarte mult. Nu ştiu cum să vă spun… Nu pot. Am zis să-l pedepsească El cum vrea. Şi m-am uitat la el – arăta foarte bine, să ştiţi. Dacă acest Enoiu nu are nici un fel de mustrare de conştiinţă, eu m-am întrebat doar atât: “Doamne, ce caracter are omul ăsta”, mai spune doamna Iorgulescu

Numele colonelului de securitate Enoiu este amintit şi în raportul comisiei prezidenţiale privind crimele comunismului.

“La ora scrierii acestui raport, scria comisia condusă de Vladimir Tismăneanu, torţionari precum Gheorghe Enoiu, anchetator sadic, continuă să îşi sfideze în deplină libertate fostele victime.”

ICCR anunţă că pe lângă plângerea împotriva colonelului Enoiu va mai depune în curând o plângere împotriva altor 60 de ofiţeri de securitate. (Sursa: BBC)

PIN solicita domnului Eugen Ovidiu Chirovici – Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania- sa se delimiteze de actiunile de influentare a votului pentru alegerea noului Patriarh pe care le-au initiat un grup de colegi de-ai sai, in numele institutiei masonice pe care domnul Chirovici o reprezinta.

In mod specific este vorba de unii masoni, membri ai comisiilor din Adunarea Nationala Bisericeasca, precum si din Adunarea Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului, care au desfasurat in ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui candidat la scaunul patriarhal care, conform spuselor acestora « ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati ». In acest context, cea mai flagranta apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face parte, si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus.
PIN considera ca situatia este cu atat mai grava, cu cat in cazul domnului Frunzaverde este vorba de o recidiva, fiind de notorietate faptul ca acesta si-a folosit influenta masonica, politica si administrativa si la momentul alegerii Mitropolitului pe Ardeal, I.P.S. Laurentiu Streza.
PIN solicita sefului Masoneriei Romane o delimitare de aceste actiuni in numele institutiei pe care o reprezinta considerand ca in niciun caz votul in favoarea noului Patriarh nu trebuie tarat in alta parte decat in interiorul Colegiului Electoral Bisericesc, si pe baza valorilor cutumelor si regulamentelor care guverneaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane.

Cât ne costă cu adevărat un parlamentar? Aceasta este întrebarea pe care şi-a pus-o Institutul pentru Politici Publice, în momentul în care a început o cercetare privind „costurile asociate activităţilor efectuate de senatori şi deputaţi în ţară, în perioada 1 ianuarie 2005 – 31 octombrie 2006”. Pornind de la premisa că leafa pe care aleşii o primesc este doar partea vizibilă a veniturilor legale ale parlamentarului, IPP a calculat suma maximă pe care acesta o poate încasa lunar, însumând toate beneficiile care derivă din funcţia pe care o ocupă. Astfel, potrivit IPP, un parlamentar care uzează de toate drepturile sale poate face pe lună circa 236.710.000 lei vechi, ceea ce înseamnă aproximativ 10.000 de dolari. Ca să ajungă la această sumă, parlamentarul respectiv trebuie să fie unul „special”: să aibă o funcţie de conducere, să efectueze deplasări din însărcinarea comisiilor şi să domicilieze în altă circumscripţie decât aceea în care a fost ales.

Chiar dacă studiul IPP, dat ieri publicităţii, afirmă că situaţia în care un parlamentar ia o asemenea sumă totală „nu este foarte des întâlnită”, aleşii înşişi afirmă contrariul.

Astfel, senatorul PD Marius Marinescu, prezent la dezbaterea de lansare a studiului, a mărturisit că un parlamentar „costă” mult mai mult decât crede IPP. Senatorul a amintit şi cheltuielile „de regie”, cum ar fi costurile legate de prezenţa parlamentarului respectiv în Palatul Parlamentului, costul convorbirilor telefonice sau al serviciilor de Internet. Din calculele sale, Marius Marinescu a arătat că un ales îi costă pe contribuabili circa 10.000 de euro pe lună, iar Parlamentul, în ansamblul său, cheltuieşte într-un mandat de patru ani circa 200 de milioane de euro.

Preţuri mari la hotelul parlamentarilor

Din datele IPP, un parlamentar care stă la Hotelul Bucureşti cheltuieşte de trei ori mai mult decât unul care-şi închiriază un apartament în Bucureşti. “De aceea, IPP agreează ideea ca, pe viitor, Camera Deputaţilor şi Senatul să repună în discuţie varianta construirii unui edificiu cu spaţii de locuit special destinate parlamentarilor”, se arată în raportul Institutului. De asemenea, IPP recomandă ca parlamentarii să nu mai aibă voie să candideze într-o altă circumscripţie decât cea de domiciliu. Este ilustrativ exemplul deputatului PD Bogdan Cantaragiu, care a fost ales în circumscripţia Arad, dar, neavând domiciliu în Arad, stă la hotel: el este campion într-un clasament al deconturilor la cazare şi la transport solicitate pentru deplasările în circumscripţii, cu circa 167 de milioane de lei (cazare), respectiv 129 de milioane (transport) în 2006.

Cum şi-au petrecut aleşii o lună de muncă

Cel mai greu este să verifici cum cheltuiesc parlamentarii suma forfetară pe care o primesc, deloc mică (o dată şi jumătate din indemnizaţia brută) şi puţin reglementată (se foloseşte, în general, pentru birourile parlamentare). IPP le-a solicitat tuturor deputaţilor să răspundă, pe baza unui chestionar, cum au cheltuit banii alocaţi birourilor într-o lună aleasă la întâmplare, octombrie 2006. Marea majoritate a aleşilor au refuzat să completeze fişele de monitorizare. Alţii şi-au amintit cu greu, dând răspunsuri vagi („am acordat audienţe”, „m-am întâlnit cu cetăţenii”, „întâlnire cu consilierii locali”). Au fost şi parlamentari cărora luna octombrie 2006 le-a rămas vie în memorie.

De pildă, deputatul PSD Gheorghe Chiper a participat la o serie de evenimente de tipul „distribuit manifeste anti DA – pe stradă, în piaţă”, la fel ca şi colegul său Titus Corlăţean, care, din spusele sale, a organizat „acţiunea Strada – distribuirea de broşuri «Fapte şi minciuni PD-PNL»”, dar şi „o acţiune caritabilă sau organizarea spectacolului folcloric «Mândru cântec românesc»”. Şi deputatul UDMR Marton Arpad a organizat ceva în octombrie 2006: „comemorarea aniversării unui localnic vestit din Baraolt”, eveniment la care au fost 70 de participanţi. Deputatul liberal Relu Fenechiu spune că a fost la o manifestare de mult mai mare amploare, „sărbătoarea vinului”. Colegul său de la PNL, Mircea Puşcă, a participat şi el la câteva activităţi de tipul: Festivalul cartofului, Cupa presei la pescuit sau Comemorarea Eroilor martiri arşi pe rug la 1918. Democratul Petre Movilă a avut mai multe evenimente cultural-religioase, precum deschiderea unui muzeu sau sfinţirea unei biserici.

Pesedistul Marian Săniuţă spune că a fost la o acţiune de donare de carte, iar colegii săi de partid, Cristian Apostolache şi Mihai Tudose, au fost la festivităţi de premiere şi la vernisaje, respectiv la topul firmelor brăilene, deschiderea anului universitar sau zilele bibliotecii „Panait Istrati”. În fine, deputata Oana Manolescu, reprezentând comunitatea albaneză din România, a avut şi ea activitate în circumscripţie (pentru care primeşte o sumă forfetară lunară de peste 50 de milioane de lei), chiar dacă, din propriile declaraţii, la nivelul circumscripţiei Prahova, pe care s-a ales, există doar un singur albanez.
Cheltuielile lunare medii ale parlamentarului „X”

Cheltuielile lunare medii ale parlamentarului „X”

✔ Indemnizaţie lunară (brută) – 5.467
✔ Diurnă pentru prezenţa în Bucureşti – 1.814
✔ Decont cazare în Bucureşti – 6.541
✔ Diurnă pentru deplasare din însărcinarea comisiei – 218
✔ Valoarea decontului la cazare pentru vizita din însărcinarea comisiei – 400
✔ Valoarea decontului la transport pentru vizita din însărcinarea comisiei – 120
✔ Suma forfetară (pentru biroul de circumscripţie) – 8.200
✔ Diurnă de deplasare în circumscripţia în care a fost ales – 436
✔ Decont pentru cazarea la deplasarea în circumscripţia în care a fost ales – 275
✔ Decont pentru transportul la deplasarea în circumscripţia în care a fost ales – 200
TOTAL 23.671 RON ( Sursa: Gandul- florin.negrutiu@gandul.info )

Nu cred ca mai pot auzi pe cineva numindu-se cu mandrie in ziua de azi “intelectual roman” si sa nu pufnesc in ras sau, mai bine, sa intreb “cat costa?”. Felul in care romanii arunca in stanga si in dreapta cu titluri, modul in care acestea sunt vanate ca trofee ale noilor imbogatiti, ma face sa fiu sceptic cand cineva isi prefixeaza prezenta cu titluri pompoase. Iar aceste titluri care constata apartenenta la elita societatii romanesti se manifesta la fel de aristocratic: un academician membru in vari-societati trebuie sa ia pozitie, un analist licential si ultra-specializat trebuie sa ne mangaie cu parerile sale elocvente iar un “intelectual roman” trebuie sa fie “preocupat de calea pe care o va lua societatea în care trăieşte”.

Mai nou, pe langa armata de analisti inchiriati cu ora si oameni de cultura “tragatori de semnale”, s-a aciutat cel mai trendy personaj cu putinta: Adrian Cioroianu, istoric, scriitor, profesor si senator. Dl. Cioroianu (foto) s-a facut in primul rand remarcat pentru abilitatea cu care a reusit sa reprezinte judetul Timis in Parlamentul Romaniei, cu toate ca el este craiovean mutat in Bucuresti si Mica Viena este mai mult o destinatie o destinatie exotica, decat o urbe pe care o cunoaste si merita sa o reprezinte.

Cunoscut mai mult prin renume, decat prin realizari, cu un doctorat in istorie realizat la Universiatea Laval din Quebec (renumita, anonima…), dl. Cioroianu, puternic impins de la spate de PNL, a ajuns peste noapte mare istoric. Cartile publicate de dl. Cioroianu, patru la numar, ating doar vag domeniul istoriei si nu au impresionat (inca) pe nimeni. Cu toate acestea, manat ideologic de cartea sa de capatai “Manualul Corectitudinii Politice” (sau “Cum sa vorbesc mult despre nimic”), senatorul s-a incercat in ultima vreme in provocari si luari la harta in public cu reprezentatii BOR, chiar daca nu i-a cerut-o nimeni.

Mahnirea dlui. Cioroianu este profunda si risca sa ii erodeze constiinta teleghidata de mare om de cultura fara pareri proprii: cum a indraznit BOR sa sustina demersul organizatiei crestin- nationaliste Noua Dreapta de a se impotrivi marsului homosexualilor din Bucuresti? Intr-un articol publicat de dl. Cioroianu in revista de cultura de tot felul Dilema ii aflam pe larg of-ul.

Distinsul istoric se avanta intr-o analiza de text demna de un utecist sarguicios si incepe in articolul in cauza sa “demonteze” tot ceea ce inseamna organizatia Noua Dreapta. Ne dam seama de frustrarea care il incearca si mai ales de veleitatile de istoric educat cu filme “a la Sergiu Nicolaescu” si cultura de aprozar. Referindu-se la legionarismul Noii Drepte (unul evident si argumentat), istoricul sare coarda si se impiedica: “[…] esenţa nostalgiilor de acolo trimite categoric la vremuri în care bîta şi pistolul erau mai la modă decît stiloul şi crucea.” Nu ne sta in fire sa ne indoim de istorici cu doctorate in Quebec sau academicieni cu diplome obtinute la www.getadiploma.com, insa este clar ca un autor al manualului de Istoria Romanilor (Editura RAO,1999) ar trebui sa cunoasta nitel istorie, fara sa ii cerem prea mult… Moda care il ingrozeste pe senatorul-trendy este probabil moda intelectualitatii din perioada interbelica de a se pune gratuit si din proprie initiativa in slujba Neamului romanesc, devenind legionari. Desigur, in brosurile UTC-ului ce i-au tinut loc de manuale dlui. Cioroianu in anul I al facultatii, istoria legionara era reprezentata succint de poza unui individ cu geaca de piele si pistol…

Si tot asa, cu tenacitatea unui autist si indarjirea unui comunist batran, este “distrusa” imaginea ONG-ului Noua Dreapta, accentele sale scriitoricesti trecand de la mistocareala olteneasca la grija ipocrita in fata “extremismului”. Si ca ipocrizia sa nu se piarda la final, acesta declara patetic: “Ca om de dreapta, heterosexual şi tată al unui copil botezat în taina ortodoxiei nu sînt convins, Părinte Stoica, de avantajele normalităţii propuse de o alăturare între oameni ai BOR şi oameni ai extremei.” Nu stim cand a devenit dl. Cioroianu om de dreapta, dar aceasta auto-catalogare ii tine loc de orientare de orice fel. Este evident ca in acceptiunea dansului, a fi om de dreapta inseamna a te lua la harta cu reprezentatii Bisericii, a-ti bate joc de nationalismul romanesc si a scrie infantil lovindu-te cu caramida in piept ca esti “om de cultura”.

Cand un asemenea “istoric” care nu stie istorie si om de cultura a carui singura activitate culturala sunt dineurile, scrie manuale de istorie si vrea sa devina ministru al culturii, noua nu ne mai ramane decat sa ne dorim sa fim inculti si prosti cat incape, pentru a-i lasa loc dlui. Cioroianu sa se evidentieze. Iar daca Eliade, Cioran, Noica, Paulescu, Radu Gyr, Vulcanescu, Blaga si multi alti inca se incariera cu batele si pistoalele in mintea supra-culturata a istoricului-senatorului-om-de-cultura Cioroianu (ca niste legionari criminali ce sunt), semnale sunt clare: actualii oameni de cultura care ne sunt bagati pe gat in ultimii 17 ani ar trebui trimisi sa sadeasca un pom, pentru a lasa ceva frumos si util poporului roman.

George Bara, NovoPress Romania

Mişcarea Conservatoare consideră că legea pensiilor reprezintă o dispută politicianistă şi o competiţie pentru popularitate lipsită de orice temelie şi scrupule.

Spectacolul ieftin şi grotesc pus la cale de partidele politice reprezintă o ofensă la adresa integrităţii fizice şi morale a pensionarilor români.

Legea pensiilor, legea supravieţuirii unui segment important dar neproductiv(?) din societatea românească riscă să degenereze şi să devină un decret al amăgirii şi executării. Conflictul dintre actorii politici, impropriu spus politicieni îşi schimbă sursele renunţând astfel, la vedere, la lupta pentru avere şi apărând în ipostaza de apărători ai oamenilor şi ai dreptăţii. Majorarea pensiilor cu 40 de procente începând cu anul viitor(!), aşteptată de către 6 milioane de pensionari, încă de la sfârşitul revoluţiei portocalii a devenit subiect de dispută în care fiecare formaţiune politică solicită drepturile de autor şi târăsc în acest complot mizer Federaţia Naţională a Pensionarilor precum şi Asociaţia Naţională a Pensionarilor.

În timp ce executivul afirmă că dispune de resursele necesare în vederea majorării pensiilor, preşedintele refuză să promulge această lege solicitând garanţii. Scandalul continuu dintre palatele Victoria şi Cotroceni creează doar tensiuni inutile într-o societate dezorientată şi în psihicul unui popor depresiv.

Reamintim preşedintelui că la data de 6 iunie a promulgat o lege privind majorarea salariilor deminitarilor cu 1000 RON, implicit pe al domniei sale. Efortul fiind comun, precum şi beneficiile, s-au gasit fonduri şi înţelegere; şi timp şi garanţii. De ce această lege ar intra în viguare tocmai de la 1 ianuarie în cazul promulgării; de ce această lege nu a fost concepută la finele anului dacă absolut nimeni nu se grăbeşte? Alegerile pentru posturile de europarlamentari bat la uşă; măcelul pentru voturi şi electorat se acutizează în timp ce anul 2008 se aproprie. Legea pensiilor este o “lege electorală”, un mod de a acapara simpatia şi votul a unui segment important din populaţie – circa 36% fidel la vot.

Într-o ţară uzată fizic şi moral de comunism în care speranţa de viaţă nu depăşeşte 68 de ani pentru bărbaţi şi 75 de ani pentru femei şi la care vârsta de pensionare este de 58 de ani pentru femei şi 63 de ani pentru barbaţi este injust şi criminal să faci abuz de ultimii ani de viaţă a celor peste 6 milioane de pensionari şi cinic şi imoral să perturbi traiul greu şi gramele coşului zilnic cu promisiuni deşarte şi fără acoperire.

Pe lângă hoţie, prostie şi indolenţă, în România prosperă şi mortalitatea. Voi cum priviţi bătrâneţea domnilor demnitari? Pesimist, cu creionul în mână aşteptând un dram de recunoştinţă din partea celor care au făcut averi de pe urma muncii voastre sau optimist, în conformitate cu reformele şi miracolele abătute asupra ţării noastre.

Prima sesiune de dezbatere a strategiei de dezvoltare durabilă a României, relevă şi propune ca în 2025 România să aibă doar 16 milioane de locuitori; privind mersul lucrurilor şi strategiile de dezvoltare pe termen lung întrebăm oare unde sunt restul de 6 milioane din prezent? Nu cumva sunt cei 6 milioane de pensionari neoptimişti cărora cu puţine excepţii le veţi lua locul domnilor demnitari? Există riscul să aşteptaţi şi dumneavoastră în compania creionului şi a calculelor dar şi a coşului gol în zadar puţină recunoştintă; dar sunteţi băieţi deştepţi şi mai presus de toate optimişti.

Noua Dreapta a aniversat implinirea a 80 de ani de la infiintarea Miscarii Legionare, duminica 24 iunie 2007, printr-o conferinta internationala organizata la sala Dalles din Capitala. Printre cei care au tinut sa fie alaturi de nationalistii romani in acest moment aniversar, s-au numarat vicepresedintele NPD Jens Puhse, secretarul general al Falangei Spaniole Felipe Perez, delegatul miscarii grecesti Hrisi Avghi, George Dimitroulias si delegatul Renouveau Francais, Bruno Vendière.

Conferinta s-a bucurat de un public numeros si a fost incheiata de cuvantarile prof. univ. Ion Coja si ale presedintelui Noii Drepte, Tudor Ionescu, care si-a finalizat alocutiunea spunand:

“Dusmanii au ucis mii dintre ai nostri, in frunte cu Capitanul, dar n-au izbutit sa ucida spiritul Legiunii. El continua sa se perpetueze din generatie in generatie; alte vlastare, alti tineri preiau stafeta legionara si o duc mai departe in mileniul III. Insa drapelul pe care ni l-a lasat Capitanul, trebuie sa-l pastram curat pentru ca, la randul nostru, sa-l predam generatiilor care vor veni dupa noi fara sa ne abatem de la linia Capitanului, ramanand credinciosi Comandantului si sangelui varsat la Majadahonda”.