alexandru santu

Un articol foarte pertinet, al lui Horia Roman Patapievici, despre organizatiile auto-intitulate ca “aparatoare ale drepturilor omului”, gasiti in Evenimentul Zilei de astazi.

Revista Deutsche Stimme, organul de presa al NPD, gazduieste in numarul pe august un interviu cu Ion Coja, presedintele Ligii pentru Combaterea Antiromanismului.

Cunoscatorii de germana pot citi interviul aici

La adunarea curvelor, pardon, doamnelor democrate de la Costinesti, secretarul general al PD, Vasile Blaga, a vorbit despre legalizare prostitutiei. Normal, PD-ul ca un adevarat partid de dreapta, democrat, popular si, mai ales, crestin va sustine legalizarea prostiutiei pentru ca daca nu “lucrurile vor merge din rau in mai rau”. Nimic despre reducerea femeii la un simplu obiect sexual, nimic despre atentatul la adresa familiei….

Probabil ca legalizarea prostitutiei este solutia PD-ului de crestere a PIB, caci pana la urma legalizarea inseamna incurajare.

Cu asemenea idei nu ne mai miram ca ne iau apele…

Despre fata ascunsa a prostitutiei legalizate la http://www.antiprostitutie.ro/

Înalt Prea Sfinţiţi,
Prea Sfinţiţi Părinţi,
membri ai Sfântului Sinod al B.O.R. Cu mare nădejde ne adresăm astăzi Prea Sfinţiilor voastre.
De multe ori Sinodul a declarat că Biserica ortodoxă nu face… politică! Biserica însă trebuie să facă politică: politica apărării credincioşilor, politica hotărâtă a îndrumării credincioşilor pe drumul care duce la Hristos – cu alte cuvinte politica mântuirii. În aceste momente în care ne rugăm fierbinte pentru dobândirea unui patriarh vrednic de chemarea către Hristos, considerăm oportună chestionarea statutului persoanelor membre A.N.B.

1. Considerăm în primul rând că este o înjosire ca laicii – chiar nebotezaţi – să aibă acelaşi cuvânt de spus în viaţa întregii creştinătăţi din România la fel ca şi un episcop membru al Sinodului. Noi, ca simpli credincioşi, nu putem accepta această stare de lucruri. Misiunea Bisericii nu este aceea de a fi în acord cu statul în ceea ce priveşte credinţa. Şi aceasta pentru simplu motiv că statul se ghidează după legile efemere făcute de oameni – în vreme ce Biserica se ghidează după legile eterne dumnezeieşti. Aşadar, Cezarul nu are dreptul de a se amesteca în dogma Bisericii şi nici în organizarea vieţii credincioşilor.
S-a ajuns ca statul – prin diferite organizaţii – să impună membrilor Sinodului condiţii pentru participarea la alegerile pentru scaunul patriarhal, anume dovedirea necolaborării acestora cu securitatea comunistă – mai precis se cere cercetarea “dosarului” candidatului. Or, pe lângă faptul că acesta nu poate fi un criteriu – din motive asupra cărora nu insistăm – considerăm că niciodată, în nici o împrejurare, nu i se pot impune Sinodului – iar Sinodul nu trebuie să accepte, în nici un caz, această impunere – criteriile de selecţie pentru orice. Este interesant de văzut ce au în spate aceste organizaţii – care nu sunt niciodată alcătuite din creştini – şi cu ce drept se implică în chestiuni care nu au a face cu credinţa lor.

În consecinţă,
cerem desfiinţarea A.N.B. – sau schimbarea prerogativelor A.N.B. – şi autonomia Sinodului B.O.R. care actualmente – de fapt şi de drept – este condus de către statul român pe care îl putem numi fără a greşi stat ateu. Aberaţia este evidentă: statul ateu român – condus de atei, după legi atee – conduce şi hotărăşte în Biserica lui Hristos?
Totodată,
cerem sinodului B.O.R. să aibă demnitatea de a impune legile elementare ale credinţei noastre în legea cultelor şi de a nu mai participa ca parte egală cu reprezentanţii statului şi ai tuturor cultelor şi asociaţiilor religioase la redactarea şi legitimarea unei legi – actuala lege a cultelor – care nu are nimic creştinesc în ea, în felul acesta aliniindu-se celorlalte legi date de un parlament ateu. Noi nu credem că se poate negocia credinţa în Hristos a românilor – indiferent de curentele din politica mondială sau de moda confesională.
Doar Sfântul Sinod al B.O.R. este cel care are cea mai mare responsabilitate în faţa lui Hristos şi a creştinilor dreptcredincioşi, pentru mântuirea neamului.
Cerem retragerea membrilor Sinodului B.O.R. – indiferent de dosarele lor de la securitate sau S.R.I. – care fac parte din organizaţii iudeo francmasonice de orice rit şi în orice formă. Vă reamintim că francmasoneria – căreia îi aparţine integral Uniunea Europeană – a fost condamnată şi considerată ca anticreştină prin Hotărârea Sfântului Sinod din 1938 – în urma studiului făcut de Înalt Prea Sfinţitul Nicolae Bălan, Mitropolit al Ardealului. Mare parte din membrii A.N.B. este alcătuită din membri ai diferitelor loje iudeo francmasonice.

2. În altă ordine de idei, „panerezia secolului XX”, aşa cum a numit părintele Dumitru Stăniloae ecumenismul, se dezvăluie însuşi a fi un fenomen menit dizolvării prin globalizare a credinţei creştin ortodoxe: „normalitatea eretică a secolului XXI”. Ceea ce se numeşte globalizare în geopolitică, poartă numele de ecumenism în partea credinţei. Amândouă sunt forme de dizolvare a identităţii, de anihilare a caracterelor proprii fundamentale şi de comunizare – la fel cu comunismul -, de fabricare a unui construct amorf, neutru, însă omogen. Cu alte cuvinte se zdrobeşte tot şi se fabrică – după modelul alchimiştilor – un nou produs care are calitatea de a fi omogen şi cu aceasta uşor de manevrat, tocmai prin faptul că nu mai păstrează în nici un chip trăsăturile iniţiale ale elementelor înainte de a fi zdrobite.
În plan politic şi social, precum şi în planul credinţei, se foloseşte unealta ancestrală: economicul, adică banii.
Dar logica şi judecata în plan social nu sunt aceleaşi cu iconomia Dumnezeiască. Astfel de constructe pot fi făcute doar de cei care nu ştiu – nu au aflat că Dumnezeu chiar există, că Hristos chiar a Înviat… – altfel, astfel de arhitecturi ar fi de negândit. Deci ele aparţin ateilor. Ecumenismul, în întregul lui nu ar fi putut fi gândit niciodată de creştinii ortodocşi. Ne întâlnim din nou cu aceiaşi “arhitecţi”.
Suntem siguri că Prea Sfinţiile Voastre cunosc foarte bine acest lucru, cum suntem siguri că aveţi cunoştinţă că nici unul dintre planurile de unire, de înfrăţire, de împreunare sau oricare altă denumire dată aceluiaşi ecumenism, nu au a face cu Biserica lui Hristos. Dacă Sinodul nu va fi vrednic de misiunea care i-a fost dată, atunci credincioşii nu îl vor mai urma. Există pericolul ruperii B.O.R. în aceste zile – responsabilitatea aparţine integral Sinodului B.O.R.

3. Dat fiind faptul pericolului ecumenismului pentru B.O.R., considerăm că ar trebui exclusă candidatura pentru alegerea noului patriarh a persoanelor care sunt cunoscute ca având înalte demnităţi ecumeniste şi iubire de erezii heterodoxe de orice fel.
De altfel, chiar calitatea de episcop poate fi pusă sub semnul îndoielii în acest caz – episcopul se alege din rândul călugărilor cu viaţă îmbunătăţită, şi nu dintre cei lipsiţi de viaţă monahală sau dintre cei mai vrednici întru căile mamonei. Cât priveşte persoana care va fi aleasă ca Patriarh al B.O.R., aceasta trebuie să fie doar opţiunea Sinodului.
Noi considerăm şi înţelegem din întreg complexul de mişcări la nivel european şi mondial că, în ceea ce priveşte România, se urmăreşte – printr-o multitudine de organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale de toate profilurile – desfiinţarea B.O.R. prin transformarea ei într-o slujnică a Romei. Aceasta ar duce fatal la desfiinţarea statului român prin anihilarea şi descompunerea poporului român. Acesta este drumul pe care B.O.R. a fost silit de mai mulţi ani, ultimele mari „realizări” fiind aducerea papei în România şi susţinerea intrării României în uniunea europeană, organizaţie atee, francmasonică.
Aceasta este realitatea.
Ne aflăm împreună în faţa unui pericol fără precedent pentru B.O. a românilor: trebuie ales între Hristos şi ateism! Alegerea trebuie să o faceţi doar Prea Sfinţiile Voastre, membrii ai Sinodului B.O.R. Cu alte cuvinte, oricum responsabilitatea vă revine integral. Ceea ce putem face noi, credincioşii, este să ne asigurăm – bazându-ne pe Sfânta Tradiţie şi pe canoane – că drumul nostru, al Bisericii nu duce pe alături. Şi atunci vă vom urma, ca pe păstorii noştri.

Noi vă cerem să vă luaţi armele cu care aţi fost investiţi prin har şi să ne apăraţi!

Ştim că lucrarea Sfinţiilor Voastre este una deosebit de grea, dar mai ştim că uniunea europeană ne vrea atei şi că acest lucru se încearcă prin promovarea ecumenismului, ştim că Vaticanul patronează uniunea europeană, ştim că uniunea europeană este integral un construct iudeo francmasonic – deci anticreştin, ştim că amestecul necreştinilor şi al indivizilor care nu au a face cu Biserica, în hotărârile cruciale ale creştinătăţii româneşti este pe cât de necanonică pe atât de periculoasă.

Vă cerem aşadar,
să fiţi Prea Sfinţiile Voastre conducătorii spre mântuire,
în calitatea de Sinod Sfânt al Bisericii lui Hristos,
Biserică din care facem şi noi parte, după puterile noastre de români.
Şi noi, credincioşii, vă vom urma.

Cu fiiască supunere,

CANCELAR
Mugur Vasiliu

MIŞCAREA CONSERVATOARE

De peste trei decenii, la Iaşi, în casa în care s-a născut Vasile Alecsandri, funcţionează cel dintâi Muzeu al Teatrului din România. Vechea clădire de pe strada ce poar­tă numele autorului faimoaselor Chiriţe a fost construită în secolul al XVIII-lea de către vornicul Alecsandri. În 1972, casa a fost restaurată, investiţia statului român reprezentând o su­mă impresionantă, iar în 1976 s-a deschis aici Muzeul Teatrului. De notat că această cea mai veche clădire civilă a Iaşilor este situată pe strada Vasile Alecsandri, denumirea datând de la 1878 şi fiind acordată de către edilii de atunci ai capitalei Moldovei în semn de oma­giu pentru Poetul ce fusese încununat cu laurii Premiului Gintei Latine. Cel ce a semnat hotărârea de atribuire a numelui lui Alecsandri străzii pe care se afla casa familiei sale a fost Dimitrie Gusti, primarul Iaşilor.

După faimoasa lege din 2005, clădirea a fost revendicată de un oarecare Taitler, cetăţean israelian, care a convins Justiţia că ea i-ar fi aparţinut bunicului său. Dl. Taitler a văzut clădirea, prima şi singura dată în viaţa sa, în anul 2004. A fotografiat-o şi şi-a exprimat dezamăgirea că încăperile sunt prea mari (?!) şi, ca atare, a hotărât ca, după retrocedare, să o vândă. Nimeni nu contestă, desigur, dreptul cetăţeanului israelian de a pretinde să i se restituie va­lori ce au aparţinut bunicului său. Dar intelectualitatea ieşeană se întreabă indignată: chiar nu s-a mai găsit o altă formă de despăgubire decât aceasta, care, practic, desfiinţează un aşezământ muzeal în care s-au in­vestit nu numai sume impresionante, dar şi munca de decenii a unor cercetători şi muzeografi? Şi asta, când? În preajma aniversării a 600 de ani (2008) de atestare a oraşului Iaşi.

i

Casa Alecsandri de pe strada Alecsandri din centrul istoric al Iaşiu­lui figurează, totuşi, în lista de patrimoniu, la poziţia 24B010, cu precizarea „de interes naţional”. Acum, problema e: unde va ajunge patrimoniul Muzeului Teatrului din Iaşi? Este vorba de un tezaur li­teralmente inestimabil: costume în care mari actori ai scenei româneşti au întruchipat personaje celebre, mobilier, fotografii, manuscrise, afişe – începând cu anul 1866, piese memoriale de mare importanţă care evocă o întreagă istorie, în oraşul în care s-a născut teatrul în lim­ba română, etc.

Reprezentanţii ad­ministraţiei ieşene, care se aş­­teptau ca Justiţia să decidă resti­tuirea în natură a clădirii, ar fi tre­buit să aibă deja o soluţie. Nu au. Sursa:(Gandul)

Ministerul Sanatatii interzice homosexualilor sa doneze sange deoarece fac parte din categoria persoanelor cu grad înalt de risc de infectare cu virusul HIV/SIDA.

Ordinul Ministerului Sănătăţii mai exclude de pe lista potenţialilor donatori şi analfabeţii sau cetăţenii unor state africane afectate de aşa-numitele boli tropicale, printre care se numără şi malaria.

Pentru detalii click aici

Extremiştii de dreapta din Ungaria şi-au anunţat intenţia de a-şi crea o grupare paramilitară, pentru a fi pregătiţi împotriva potenţialelor agresiuni venite din România sau Slovacia, relatează corespondentul RFI la Budapesta. Liderul formaţiunii Jobbik, Gabor Vona, a declarat, la televiziunea naţională, că ungurii sunt supuşi atât pericolelor interne, cât, mai ales, celor externe. Acestea ar veni, în special, din partea României, „care are potenţialul (ca şi Slovacia) de a ataca Ungaria” şi „a cărei armată face deja manevre pentru a ocupa teritorii de peste Tisa”. Pentru „a contracara” aceste ameninţări, Jobbik (formaţiune desprinsă din partidul conservator Fidesz al lui Viktor Orban) propune crearea „Gărzii Ungare”, scrie şi cotidianul Nepszabadsag, preluat de Rompres.

Gruparea ar urma să fie un organism paramilitar „pentru apărare civilă”, ai cărei membri ar urma să poarte uniforme negre (aceleaşi ca în cazul grupării fasciste „Crucea cu săgeţi”, ce a condus Ungaria de facto în ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial). Agnes Vadai, un înalt reprezentant al Ministerului Apărării, a încercat să-i calmeze pe extremişti, explicând că argumentul lui Jobbik este „prostesc”, de vreme ce ţările membre ale NATO au aceleaşi valori.

Însă în lumea politică ungară ideea nu este tocmai dezaprobată – se poartă deja negocieri între puterea şi opoziţia de la Budapesta pentru trecerea în legalitate a unui organism paramilitar de tipul celui propus de Jobbik. Socialiştii aflaţi la guvernare nu exclud negocierea proiectului, însă liberalii din coaliţie sunt cei care resping total ideea. Între timp, Fidesz, gruparea conservatoare, a propus înfiinţarea unei „Gărzi Naţionale”, o copie a celei din SUA, începând deja să racoleze voluntari.
În vreme de pace o asemenea organizaţie ar putea ajuta la intervenţia în caz de dezastre, iar în timp de război ar putea funcţiona ca o unitate în rezervă, ca şi în alte ţări ale NATO, au declarat membrii Fidesz. Singurul care a declarat categoric că este împotrivă a fost conservatorul Janos Martonyi (ministru de Externe între 1998 şi 2002), care a afirmat că unul dintre cele mai importante obiective ale sale a fost acela de a revigora cooperarea cu ţările vecine precum România şi Slovacia. În ciuda tuturor argumentelor de bun-simţ, gruparea ar urma să fie lansată „oficial” de cei 56 de membri ai săi la sfârşitul lunii august. (Sursa: Gandul)

Aproximativ două sute de persoane, care făceau parte din grupuri de skinheads şi de romi au provocat lupte de stradă în capitala Bulgariei, în seara zilei de luni, informează Focus news.

Conform liderului partidului Evroroma TK, neînţelegerile au apărut când 30 de skinheads au agresat trei romi în complexul rezidenţial XXX din Sofia. Cei trei romi agresaţi au chemat ajutoare şi apoximativ 200 de persoane s-au implicat în luptele de stradă.

Poliţiştii au negat informaţiile conform cărora 30 de persoane au participat la lupte. Reacţia imediată a poliţiştilor a impiedicat amplicifacrea conflictului, informează sursa citată.

Răniţii au fost transportaţi de urgenţă la spital. O singură persoană de etnie romă a fost dusă la Urgenţă la Institutul Pirogov din Sofia. (Gandul)